Un bărbat trebuie să fie în primul rând… om.
O femeie trebuie să fie în primul rând… om.
Clienții mei vin la mine, firesc, cu povești dureroase, în care ei sunt cei care au suferit. În general, foarte puțini își pun problema că ar fi putut și ei răni, la rândul lor. Suntem consumați de propria perspectivă și când ”ne gândim” la ce s-a întâmplat, de obicei doar trecem în revistă strict ceea ce ne-a deranjat pe noi, doar ca să ne afundăm și mai adânc în durere.
Suntem atât de concentrați pe un punct de vedere, încât pierdem exact ansamblul. Exact ceea ce înseamnă ”noi”; exact ce înseamnă cuplul, perechea. Și apoi ne mirăm că (ne) pierdem de tot. Suntem formați și educați să avem așteptări specifice de la perechea noastră; uneori atât de detaliate, încât va fi imposibil să și găsim persoana respectivă. La polul opus, deschidem ochii în lume auzind că ”viața este un compromis„ , ”căsnicie fără sacrificii nu există” , ”rău cu rău dar mai rău fără rău” etc. How about ”us” ? – vorba cântecului. Cum facem să fie despre noi și nu despre mine sau despre tine?
Povestea de astăzi este despre compromisuri, sacrificii și renunțări.
Un prieten pasionat de sport, intrat de curând într-o relație pe care și-a dorit-o (!), se plânge că de o vreme încoace nu a mai făcut atâta sport cât i-ar fi plăcut. ”Așa e când ai parteneră – nu mai ai atâta timp pentru activitățile tale” spune el. Parcă vorbea cu sine …
Și mă gândesc: de ce o relație trebuie să însemne sacrificiul hobby-urilor individuale? De ce trebuie să renunț ca să primesc? Pentru ca apoi să cer și eu renunțări? ”Uite la ce am renunțat eu pentru tine!” Asta să fie dovadă de iubire?
Nicidecum!
Orice relație semnificativă se va integra firesc în viața ta ”normală”. Sigur că vei dori să petreci timp cu cealaltă persoană, însă nu sacrificând ceea ce îți face ție plăcere. Ba, chiar, ar fi de dorit ca o parte din pasiuni să fie comune. O parte.
Îți petreci fiecare weekend pe crestele montane? Atunci ar fi minunat ca și celălalt să dorească același lucru. Să vă trăiți pasiunea împreună – ce poate fi mai frumos?
Îți place să te uiți la filme? N-ar fi frumos ca și partenerei/partenerului să-i placă și să vă puteți uita la filme împreună?
Ești 6 ore pe săptămână la sala de forță? Atunci poate ea e la piscină, sau chiar cu tine, pe aparatul de lângă.
Îți place să citești culcușit câteva ore pe weekend? Poate vă luați fiecare câte o carte și apoi vi le povestiți. Așa, aveți și subiect de discuție.
Dacă știi că îți petreci jumătate din timp făcând ceva – ar fi o idee să-ți alegi partenera/-ul astfel încât să aveți ocazia să petreceți timp împreună făcând ceea ce vă place. Adică să aveți preocupări și pasiuni comune. Într-un echilibru firesc. Pentru că a fi într-un cuplu nu înseamnă că suntem lipiți unul de altul și facem totul și orice doar împreună. Un cuplu este format din doi indivizi. Două entități separate 😊 . Fiecare cu pasiunile sale. Au puncte comune, însă există și diferențe între ei. E bine să ne dăm ocazia să ne fie dor. E bine să ne luăm un timp să fim cu gândurile noastre. E bine să ne păstrăm individualitatea, în relație.
Ați auzit expresia „nu mai ești femeia/ bărbatul de care m-am îndrăgostit”? Păi dacă l-ai tuns, i-ai aruncat motorul și l-ai pus sa dea bocancii pe pantofi … evident că nu mai e. Acum e ceea ce ai vrut tu. El s-a pierdut.
Dacă tu i-ai spus că o preferi fără machiaj, că tocurile dăunează coloanei vertebrale și că fusta scurtă o face să pară o femeie ușoară… Așa a început sfârșitul. Apoi îi reproșezi că s-a schimbat.
E bine să ne păstrăm individualitatea; e bine să ne amintim cine suntem noi și ce aducem fiecare în relație. Ne păstrăm pasiunile, ne facem timp, ne dăm timp unul altuia. Cât tu ești pe creasta muntelui, el citește. Cât ea e la piscină, el e cu bicicleta. Cât el pictează, ea se uită la un film.
Baza rămâne: o relație se va integra frumos în viața ta și te va completa ca persoană. Atunci când celălalt ”este ceea ce trebuie” nu vei simți luptă, nu vei simți că ”lași de la tine”, ci te vei simți bine, în formă, vei simți că trăiești. Doar atunci va putea exista un „noi” frumos.