Povesti de viata

Casanova macar era profesionist

Într-o după amiază însorită de vară târzie, prin anul 1987, casa mea era animată de râsete și voie bună. Familia mea invitase la prânz o familie prietenă iar acum siesta includea un joc de canastă. Toată lumea se simțea bine, iar noi copiii, pe lângă ei, la masa de joc, le sorbeam cuvintele, glumele, gesturile. Timpul trecea frumos.

Familia prietenă includea 3 adulți. Fiul lor avea spre 20 de ani. Sa-i spunem Marius. Marius era proaspăt student, mândria părinților, frumușel și suficient de isteț, cu un aer boem.

Echipa lui Marius pierde la canastă. Începe reașezarea echipelor de joc, când Marius spune: ”hai să mai facem un joc cu aceleași echipe, să-mi iau revanșa”. Toată lumea tinde să fie de acord. Marius se uita la ceas și continuă: ”aveam întâlnire cu Andreea, dar nu plec până nu vă bat”

Observ cum unchii mei (bărbații familiei care erau prezenți) schimbă priviri scurte între ei, apoi toată lumea se uită spre părinții lui Marius, care nu reacționează.

Unul din unchii mei încearcă timid: ”ai întâlnire cu o fată?”. Marius răspunde: ”Da! Dar vreau să vă bat!”. Părinții lui tot nu reacționează. Unchiul meu continuă: ”cum să lași fata să aștepte?!”. Marius răspunde: ”lasă… mă descurc eu”.

Apoi unchiul meu a spus: ”ce vorbă e asta? ce fel de bărbat ești tu să lași o femeie să te aștepte? Tăticule, niciodată un bărbat nu lasă o femeie să aștepte! Un bărbat adevărat are respect pentru femeia lui!” .

Marius a plecat la întâlnire. Părinții lui au rămas în continuare tăcuți. La cei 10 ani pe care îi aveam atunci nu am știut să o observ pe mama lui Marius, să-mi dau seama dacă așteptarea îi era familiară (cel mai probabil era), însă lecția unchiului meu mi-a rămas întipărită în minte.

Nici anularea întâlnirilor în ultimul moment nu este neapărat semn de respect, însă urgențe mai pot apărea când și când.

Dar atunci când unul din parteneri îl lasă pe celălalt să aștepte pur și simplu (indiferent de natura sau etapa relației), primul mesaj este ”nu-mi pasă”. Nu-mi pasă de timpul tău, nu-mi pasă de așteptările tale, nu-mi pasă de tine, nu ești pe lista mea de priorități nici măcar la coadă – ești undeva pe lista ”plaselor de siguranță” în caz că n-am nimic altceva mai bun de făcut. Iar al doilea mesaj este ”nu am respect”. Nu am respect pentru tine, nu am respect pentru mine, nu am respect pentru cuvântul meu, nu poți să pui bază pe mine deloc.

Ce motiv real ar putea exista care ar putea împiedica o persoană să comunice cu alta? N-ai avut telefon? N-ai putut să scrii măcar un sms? Doamnelor, fetelor, gândiți-vă logic și nu mai acceptați minciuni și pretexte. Singurele motive reale acceptabile sunt: dacă a leșinat și a rămas așa câteva ore sau dacă a ajuns la spital incapabil să apese butonul verde al telefonului. În oricare alte situații există soluții dacă lui îi pasă de tine. O prietenă are o vorbă: ”ai fost la toaletă? Da? E, fix atunci puteai să-mi scrii un mesaj. Durează 10 secunde”. Ce scuză îi poți găsi lui pentru că pur și simplu nu a apărut la întâlnirea stabilită?

Poate așa a văzut acasă, poate a fost rănit cândva și acum pedepsește toate femeile, poate așa a obținut el atenție în trecut, poate fi un comportament de auto-sabotare – sunt multe posibilități descrise în cărțile de psihologie. Dar mai contează de ce? Te simți mai bine dacă știi că șterge cu tine pe jos pentru că are traume? Asta poate fi o cauză, dar nu un motiv ca tu să accepți tratamentul.

Dacă accepți, atunci mesajul tău către el și către tine este că nici tu nu ai respect pentru tine. Că timpul tău chiar nu contează. Că nu contează cât de (ne)importantă ești pentru el – tu te mulțumești cu asta. Ți-e teamă că dacă pui limite va pleca? Realitatea este că nici acum nu este lângă tine. Nici acum nu e cu tine. Ce ai pierde mai exact? Mai multe momente de dezamăgire și de tristețe, mai multe ocazii în care să-ți dovedească ce multe alte opțiuni are el în viață mai importante decât tine.

”Țeapa” (adică atunci când el pur și simplu nu apare și nu anunță) e din categoria ”cartonaș roșu”. La prima abatere – ”game over”. Nu primești o a doua viață în același joc. Nu se compensează cu alte puncte. Nu se dă ”undo”.

Și în relațiile ”doar sex” asumate, partenerii se tratează cu respect unul pe celălalt. Fiecare știe clar despre ce e vorba și fiecare își respectă cuvântul dat. Nu este nevoie de povești nemuritoare pentru a obține sex. Și nu este necesară mitocănia în comportament pentru a ieși dintr-o relație. Pentru orice situație există o soluție care implică respect și considerație pentru celălalt.

Amintește-ți că respectul începe cu tine. Prima persoană care trebuie să te respecte ești tu.

Sigur că o să suferi. Sigur că măcar orgoliul tău va fi rănit. Sigur că vei fi furioasă, tristă și te vei gândi că e nedrept (pentru că este). Acceptă-ți emoțiile. Adună-te de pe jos, îndreaptă spatele, ridică-ți capul sus și trasează cu demnitate și eleganță limitele.

Și ține minte: nu mai căuta jumătatea! Caută un bărbat întreg!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *